În articolele anterioare am început discuţia despre tipurile de jucători pe care le puteţi întâlni la masa, particularităţile lor şi modul în care trebuie să abordaţi jocul împotriva lor. Până acum, am prezentat primele două categorii de jucători: tight defensive, numit şi rock, şi loose defensive cunoscut ca şi „calling station“, în jargonul pokerului. Aceştia reprezintă jumătatea pasivă a holdem-ului, jucători care fac mai degrabă check şi call, decât bet sau raise. În acest articol, vom discuta despre un jucător din cealaltă jumătate, cea agresivă.
Am stabilit că jucătorul tight defensive este cel care vede puţine flopuri şi le joacă pasiv aşteptând în defensivă şi asumându-şi puţine riscuri. Abordarea corectă împotriva acestui jucător este de a îl ataca în permanenţă şi a-l face să renunţe la poturi. Bluff-ul şi continuation bet-ul sunt armele principale împotriva lui. De cealaltă parte, jucătorul loose defensive vede multe flopuri dar, deşi le joaca pasiv este dispus să îşi asume multe riscuri şi în orice clipă este posibil să plătească un pariu mare cu o mână marginală. Jocul simplu în carte şi value bet-ul sunt cele mai bune moduri de a-l exploata, pe când bluff-ul este exclus. Un al treilea tip de jucător, cel mai des întâlnit, este jucătorul tight agressive. Acesta este stilul pe care îl abordează în general majoritatea celor care au depăşit stadiul de începători şi un procent mare şi din jucătorii cu experienţă. Tag-ul, cum este cunoscut în jargonul de poker, vede puţine flopuri având o selecţie riguroasă a mâinilor pe care le joacă, dar, atunci când se implică într-un pot o face cu agresivitate.
Dintre toate cele patru tipuri de jucători, tag-ul este de departe cel mai greu de exploatat. Datorită selecţiei riguroase pe care o face preflop, foarte rar îl poţi prinde cu o mână marginală sau cu un kicker slab. Totodată, pentru că îţi joacă mâinile agresiv, este neprofitabil să mergi pe un draw împotriva lui şi de obicei este bine să te dai din calea lui atunci când pariază puternic. Deşi cu aceste avantaje este un adversar incomod, în nici un caz nu este unul invincibil. Principalul defect al tag-ului este de obicei faptul că este un jucător previzibil şi îţi joacă mâinile mereu într-un mod asemănător. Fiind totuşi un jucător tight, blind-urile lui pot fi furate cu uşurinţă şi poate fi împins afară din pot cu un pariu mare atât preflop cât şi postflop. De asemenea, bluff-ul se poate dovedi de multe ori util împotriva unui tag deoarece nu este dispus să plătească cu mâini marginale şi renunţă uşor.
Draw-urile merită jucate agresiv contra unui tag pentru al face pe el să treacă în defensivă şi a nu-l lăsa să parieze puternic. Astfel, indiferent dacă şi-ai completat combinaţia sau nu, la ultima rundă de pariere ai un avantaj. Dacă ai prins chintă sau culoarea este mult mai greu ca el să te pună pe această combinaţie deoarece ai arătat forţă înainte ca ea să fie posibilă. Dacă din păcate nu ai reuşit să formezi combinaţia, un pariu puternic încă îl poate arunca din mână deoarece ai jucat cu agresivitate până acum şi te poate pune pe o combinaţie puternică. Şi slowplaying-ul poate fi folosit cu succes împotriva unui tag. Dacă ai lovit flopul puternic, îţi poţi permite să-l laşi să se creadă în faţă şi să parieze, sau să vadă gratis încă o carte pentru a prinde ceva. Dacă arăţi forţă, tag-ul este dispus să renunţe deoarece, cu excepţia mâinilor în care a prins un flop bun el caută un motiv să iasă din mână.
Jucătorul tight agressive nu se simte confortabil decât atunci când este sigur pe cărţile lui şi joacă cu reţinere atunci când are un kicker slab, când board-ul permite combinaţii puternice sau când un adversar arată prea multă forţă. Poţi folosi acest aspect în avantajul tău arătând forţă atunci când vrei să-l faci să renunţe şi jucând slow când vrei să-l păstrezi în mână. Principala trăsătura a tag-ului este grija sa de a juca corect, ca la carte. El are de obicei o părere bună despre jocul său şi impresia că nu prea face greşeli. De aceea, este mai reticent la a îşi schimba jocul în funcţie de adversar şi a deveni mai loose atunci când este nevoie. Pentru un începător, stilul de joc tag este cel către care trebuie să aspire deoarece îi poate oferi un nivel decent fără a avea multă experienţă.
Cu timpul, folosind scheletul de joc tag şi având capacitatea de a îşi adapta jocul în funcţie de adversari pentru a deveni mai loose sau mai defensiv, te poţi transforma într-un jucător de poker redutabil. În articolul următor vom discuta despre cel de al patrulea tip de jucător, până atunci, studiaţi-vă adversarii şi baftă la mese!
| Data | Turneu | Buy-in |
