În articolul trecut am prezentat considerentele după care vom împărţi jucătorii în categorii precum şi primul tip de jucători: tight defensive sau rock. În acest articol vom continua cu un alt tip de jucători. Un al doilea tip de jucător este cel loose defensive, cunoscut în jargonul de poker sub denumirea de calling station. Această denumire vine de la faptul că acest tip de jucător de obicei face call, adică plăteşte pariuri făcute de alţi jucători. Acesta este adversarul ideal pentru un jucător experimentat din multe puncte de vedere. Jucând corect împotriva lui poţi cu uşurinţă să scoţi maxim din mâinile când ai combinaţia mai bună, şi să pierzi minim atunci când o ai pe cea mai slabă. Singurul aspect deranjant este că, împotriva lui, să îţi reuşească un bluff este aproape imposibil.
Dar, dacă te obişnuieşti cu ideea că de fiecare dată când a prins ceva te va plăti, eşti în siguranţă. Jucătorul loose defensive este în general donatorul mesei şi de aceea este vânat de ceilalţi jucători. Acelaşi lucru trebuie să-l faci şi tu. Atunci când observi la masa ta un calling station, încearcă să intri în cât mai multe poturi împotriva lui. Preflop trebuie să ridici miza atunci când ai cărţi bune chiar dacă ştii că probabil te va plăti. Acest lucru face ca poturile la aceste mâini să fie mai mari iar tu vei putea scoate mai mult de la el făcând pariuri de dimensiunea potului sau jumătate de pot pe care le va plăti. Dacă însă, un jucător loose defensive face un pariu preflop, trebuie să te aştepţi ca el să deţină două cărţi de început foarte puternice. Un call preflop din partea lui nu înseamnă nimic, ar putea avea absolut orice. Mult mai important decât jocul preflop este cel postflop.
Împotriva unui calling station este vital să ştii care sunt poturile pe care vrei să le duci până la capăt şi care sunt cele unde ar fi mai bine să renunţi. În primul rând, contra unui asemenea adversar, nu se fac bluff-uri şi nu se face slow playing. Motivul pentru care este o idee proastă să încerci un bluff este că te va plăti de fiecare dată când a prins ceva, uneori chiar şi cu o carte de început foarte bună dar care nu s-a legat de board. Un call la un pariu consistent cu AK pe un board cu cărţi mici n-ar trebui sa te mire. Nici slow playing-ul nu este indicat, de ce să dai check sau să faci un pariu mic când el este dispus să plătească un pariu mare cu o gamă largă de cărţi. Împotriva unui calling station este esenţial să renunţi la orice artificiu din jocul tău pentru că nu are rost.
Nu încerca să îl atragi într-o capcană sau să-i faci check-raise, aceste practici îţi vor aduce mai mult deservicii. Grija numărul unu atunci când joci cu un loose defensive este să pariezi pentru valoare. De fiecare dată când crezi că eşti în faţă trebuie să faci un pariu consistent, de minim jumatătate de pot. Poţi face asta cu cărţi mult mai slabe decât în mod normal deoarece te poate plăti cu cărţi şi mai slabe şi nu-ţi va face raise decât cu cărţi foarte puternice. Atunci când un calling station face raise, dacă mâna ta nu se poate îmbunătăţi considerabil cu cartea următoare, este indicat să renunţi. În poturile mari, dacă deţii o combinaţie puternică şi el ţi-a plătit deja un pariu consistent, nu te ferii să faci pariu de dimensiuni exagerate.
Un calling station este capabil să dea call la un all in cu cărţi mult mai proaste pe poturi mult mai mici decât orice alt jucător. Atunci când ai nevoie de ajutor de la cartea următoare, poţi face check liniştit deoarece nu te va ataca decât cu combinaţii foarte puternice. În concluzie, un jucător loose defensive este adversarul ideal deoarece te va plăti atunci când ai cărţi mai bune şi te va lăsa sa încerci să recuperezi ieftin atunci când ai cărţi mai slabe. Încearcă să recunoşti repede acest tip de jucător atunci când îl ai la masă pentru că, exploatat corect este o mină de aur. Continuăm în articolul următor.
| Data | Turneu | Buy-in |
